Musicalul "Notre Dame de Paris": conținut, video, fapte interesante, istorie

Muzical "Notre Dame de Paris"

Ce înseamnă pentru dvs. muzicalul "Notre Dame de Paris"? Această lucrare cea mai populară a lăsat câțiva oameni indiferenți, are o putere extraordinară fascinantă. Care este secretul lui? Poate totul într-o producție spectaculoasă, o poveste extraordinară despre iubire și trădare, spusă de ingeniosul Hugo? Sau este vorba despre muzica uimitoare în care chansonul francez și motivele țigănești sunt împletite între ele? Doar imaginați-vă, deoarece această lucrare conține 50 de cântece dedicate sentimentului cel mai strălucitor și puternic - iubire, și aproape toate acestea au devenit adevărate hituri.

Rezumatul muzicalului "Notre Dame de Paris" și o mulțime de fapte interesante despre această lucrare pe pagina noastră.

rezumat

În centrul acestei tristă poveste se află tânăra frumusețe Esmeralda, care a fost crescută de către regele țigănesc Klopen, care ia înlocuit pe tatăl și pe mama ei. Tabăra lor face o încercare de a ajunge ilegal la Paris pentru a-și găsi refugiul în Catedrală, dar soldații observă invitații neinvitați și îi îndepărtează imediat. Furiosul Phoebus da Shatoper, căpitanul împușcăturilor regale, atrage atenția asupra tânărului Esmeralda. Captivat de frumusețea fetei, el uită complet de mireasa lui Fleur-de-Lys, cu care este angajat.

Căpitanul nu este singurul care a acordat atenție tânărului dansator. Quasimodo are, de asemenea, sentimente delicioase pentru ea, care în mod special vine la petrecerea de jesteri pentru a admira iubita ei încă o dată. Tatăl său vitreg și stăpânul strict Frollo interzice chiar să se gândească la această fată și să o privească, dar o face din cauza geloziei puternice. Se pare că arhiectonul este de asemenea îndrăgostit de Esmeralda, dar el nu are dreptul să facă acest lucru.

Frolo creează un plan viclean - să răpească o femeie țigănească și să o închidă în turn și încearcă să fure fată cu Quasimodo în întunericul nopții, dar femeia țigă salvează Phoebus la timp. Profitând de momentul, căpitanul invită imediat frumusețea la o întâlnire.

Un martor neatent al răpirii, precum și fapta curajoasă a căpitanului, este poetul Gringoire, pe care regizorul tigru Kloper dorește să-l atârne pentru că a încălcat regulile taberei, pentru că a vizitat țara minunilor și este strict interzis să facă acest lucru. Dar Esmeralda îl salvează pe Gringoire și acum trebuie să se căsătorească cu el. Aici este doar un țigan care este deja îndrăgostit de altul, în salvatorul său, - Phoebe de Shatopera.

Arhidiaconul îl urmărește îndeaproape pe Esmeralda și căpitanul când se întâlneau la o întâlnire și, orbit de gelozie, ataca adversarul. Ca urmare, Frollo îl rănește pe Phoebe cu un cuțit. Asta doar pentru a plăti pentru această crimă are deja Esmeralda, pentru că este ea care este acuzată că încearcă să omoare pe căpitan. La proces, țiganul încearcă să demonstreze că este nevinovată, dar Esmeralda nu este ascultată și condamnată la moarte.

În timp ce fata se află în închisoare și așteaptă sentința, Frollo o vizitează. Arhidiaconul propune salvarea femeii frumoase, în schimbul devotamentului și iubirii ei, dar ea îl refuză. Auzind acest lucru, Frollo a atacat Esmeralda, dar Klopen și Quasimodo au venit la salvare la timp. Întreaga tabără a venit să-i ajute pe captivi, și o bătălie a apărut între țigani și soldații regali. Ca urmare a acestei ciocniri, Klopen moare, iar Esmeralda este arestată din nou, iar Frollo însuși o dă pe călăul. În disperare, el împărtășește acest lucru cu Quasimodo, recunoscând că a făcut toate acestea din cauza refuzului frumuseții și, în mânie, aruncă Frollo din turnul furios și se îndreaptă spre locul de execuție, astfel încât ultima dată când îl îmbrățișează pe Esmeralda deja mort.

fotografie:

Fapte interesante

• "Notre Dame de Paris" este considerată a fi prima și cea mai importantă lucrare a lui Hugo. Și editorul său a pus imediat condiții dificile - manuscrisul ar trebui să fie finalizat exact după patru luni și jumătate și a fost conceput în spiritul lui Walter Scott. Pentru comparație, Hugo a lucrat la următoarea sa opera The Miserables, care a fost scrisă după primul roman timp de șaptesprezece ani.
• Autorul romanului însuși credea că lucrarea sa este perfectă pentru complotul unor opere, mai mult, el chiar a compus libretul însuși.
• După publicarea romanului, contemporanii lui Hugo au devenit din nou interesați de arhitectura medievală.
• Datorită succesului incredibil al primului an de performanță, muzica a fost inclusă în Cartea Recordurilor Guinness ca fiind cel mai bine vândut disc.
• Când compozitorul a creat muzica, el a compus partea din Quasimodo prezentându-se în acest rol, ulterior a fost decis să-l dea unui necunoscut Pierre Garanu (Garou).
• Acesta este primul muzician francez care a făcut o astfel de descoperire pe scena mondială, în special în America, obișnuit cu popularitatea doar a operelor lor. Dar în țara sa, acest gen nu a avut niciodată mult succes cu publicul. Chiar și cele mai populare lucrări ale lui Andrew Lloyd Webber au fost percepute foarte rece.
• În Franța, premiera spectacolului din 1998 a fost așteptată cu nerăbdare, iar în șase luni toate biletele au fost cumpărate.
• În mai 1999, muzicalul a primit prestigiosul premiu World Music Awards pentru cel mai bine vândut album francez. Un an mai târziu, performanța a primit al doilea astfel de premiu.
• Muzicalul ia inspirat pe ilustratorul Benjamin Lacombe să creeze o serie întreagă de poze vii ale lui, toate dedicate personajelor principale. În curând, aceste ilustrații au fost incluse în cartea Notre Dame de Paris.
• O astfel de scenă strălucitoare a atras nu numai compozitori celebri, ci și regizori, datorită cărora există mai mult de o duzină de versiuni de ecran ale romanului. Primul a fost creat în 1905 și a fost un film scurt. Printre versiunile semnificative ale filmului ar trebui să fie remarcat în 1982, în regia lui Michael Tachner. În 1996, a fost lansat filmul animat "The Hunchback of Notre Dame", al cărui scenariu a fost deja ușor modificat.

• Pentru casting, ținută pentru versiunea rusă a muzicalului, a sosit un număr record de solicitanți - aproximativ o mie și jumătate de mii și doar 45 dintre ei au fost incluși în trupă.
• Aproximativ 4,5 milioane de dolari au fost cheltuite pentru a cânta versiunea rusă, iar 15 milioane au fost colectate pe întreaga durată a spectacolului din teatrul de la Moscova.
• Până în 2016, numărul total de spectatori care au vizionat spectacolul din întreaga lume s-au ridicat la peste 15 milioane de persoane.
• Este demn de remarcat faptul că autorul faimosului "Notre Dame" a scris și un muzical pe o temă rusă destul de neobișnuită. Această lucrare el a numit "Decembrists", poetul Ilya Reznik a fost implicat în dezvoltarea libretului.
• În prezent, o versiune prescurtată a muzicalului Alexander Marakulin este în turneu în țara noastră. Actorii trupei au devenit chiar inculpați în cazul penale de încălcare a drepturilor de autor.
• În Nizhny Novgorod, a fost organizată o parodie a unui spectacol cu ​​decorațiuni aproape identice.
• Nu se face în producția muzicală franceză și fără gloanțe. Deci, sa remarcat faptul că anarhia este înregistrată pe perete, deși un cuvânt diferit a fost inițial destinat - ananke, ceea ce înseamnă rock. Deja în noua versiune Mogador a performanței, acest cuvânt a fost corectat la cel corect.

Numere populare:

Belle (ascultă)

Dechire (ascultă)

Vivre (ascultă)

Le temps des cathédrales (ascultă)

Istoria creației

În mod surprinzător, acest muzical a devenit popular chiar înainte de premiera, datorită faptului că a fost lansat un disc cu câteva single-uri (16 melodii). Compozițiile prezentate au creat o furie fără precedent și au început să câștige rapid inimile publicului. Premiera, care a avut loc la Paris, la 16 septembrie 1998, la Palatul Congreselor, a fost un succes răsunător. Rolul personajului principal realizat de Noe (în înregistrare) și apoi de Helene Segara, rolul lui Quasimodo a mers la Pierre Garanu (Garou), Phoebe - Patrick Fiori, Gringoire - Bruno Peltier, Frollo - Dariel Lavoie. Regizorul era francezul Gilles Mayo, care în acel moment era cunoscut publicului larg pentru producțiile sale. În general, spectacolul sa dovedit a fi un pic neobișnuit, deoarece se deosebea de formatul bine stabilit al muzicalelor lui Andrew Lloyd Webber și de Claude-Michel Schonberg: un design minimalist, o coregrafie modernă de balet, un format neobișnuit.

Cântecele muzicale au început imediat să conducă diferitele diagrame, iar cele mai populare dintre ele "Belle" și au devenit un adevărat hit la nivel mondial. După succesul său în Franța, muzikalul a pornit în marșul său triumf în alte țări ale lumii.

În 2000, compozitorul a creat oa doua versiune a muzicalului, iar această versiune a fost deja prezentată în Teatrul Mogador. Această versiune a fost folosită pentru versiunile ruse, spaniole, italiene, coreene și altele.

Premiera rusească a avut loc cu succes la 21 mai 2002 la Teatrul de Operetă din Moscova. Producția a fost inițiată de Wayne Fawks, invitat din Marea Britanie. Când au început să lucreze la scor, Julius Kim, care a fost responsabil pentru traducerea libretului, a recunoscut că a fost destul de greu de făcut. Mai mult, nu numai poeții profesioniști s-au implicat într-un proces atât de amabil. Acesta este motivul pentru care autorul traducerii piesei "Belle" a fost Susanna Tsiryuk, de asemenea, are versurile la melodiile "Să trăiască", "Cântați-mă, Esmeralda". Dar traducerea single-ului "Dragostea mea" a fost făcută deloc de școala Daria Golubotskaya. Este demn de remarcat faptul că în țara noastră spectacolul a fost desființat, de asemenea, conform unui model european: cu o lună înainte de premieră piesa "Belle" a fost lansată pe postul de radio realizat de Vyacheslav Petkun (Quasimodo), care imediat a devenit popular. Elemente de stil occidental sunt de asemenea prezente în coregrafie.

În 2011, sa decis organizarea unei trupe internaționale, care a inclus artiști din diferite țări, a făcut un turneu mondial. De fiecare dată când a fost întâmpinată de o audiență entuziasmată și de aplauze puternice. Până în prezent, acest muzical a fost realizat cu succes în diverse etape ale lumii. Pe parcursul vieții sale, a fost prezentat în 15 țări diferite și tradus în șapte limbi.

"Notre Dame de Paris" Este considerat unul dintre cele mai populare și mai cunoscute muzicale cu publicul. De fapt, nu este chiar surprinzător. El captează literalmente de la prima secundă la cortină, nu lasă publicul să plece. Este dificil să ne imaginăm o altă lucrare cea mai populară și mai ușor de recunoscut. Este chiar mai greu de spus ce cântec, scris de cele mai populare și mai mari versuri ale unei francophony, este cel mai frumos, pentru că sunt cu toții frumos! Deci, ce înseamnă muzicalul "Notre Dame de Paris" pentru tine? Aceasta este dragostea, amintiri ale sentimentelor tandre, tristete, tipar, compasiune si admiratie nesfarsita pentru muzica mesmerizanta.