Ce este romantismul? Rădăcina acestui cuvânt este capabilă să deranjeze și să conducă departe de răspunsul corect - să reamintească stilul romanesc în artă, genul literar al romanului și, în sfârșit, un stil artistic al primei treimi a secolului al XIX-lea, ca romantism. De fapt, toate aceste fenomene se referă la romantism ca pe un gen muzical slab sau nu au deloc ...
Din istorie se știe că colecții de cântece spaniole de același subiect și similare în complot erau numite "romancero". Când genul a venit în alte țări, cuvântul a devenit un termen. Astăzi, o poveste de dragoste este înțeleasă ca o poezie pusă pe o bază muzicală și ritmică. Este, de regulă, în natură lirică, povestește despre dragoste. Efectuarea romantismelor necesită nu numai forța, ci și frumusețea vocii unui cântăreț. Muzica nu este doar o adăugare la versuri, ci o componentă importantă a întregului mini-spectacol.
Unde fac fără ei ceva ...
Țiganii sunt un popor special. Modul nomad al vieții, tulburarea relațiilor, neînțelegerea veșnică cu legea, absența propriului stat. Dar, de asemenea, o cultură de cântece speciale. Dacă întrebați mulți, mulți oameni ce fel de romantism va fi cea mai bună poveste de dragoste a tuturor timpurilor pentru ei, atunci nu există nici o îndoială că printre primii vor fi chemați Black Eyes.
Multe straturi ale intelectualității pre-revoluționare rusești, de la Pușkin la Blok, îi plăceau să asculte tiganii la dezinteresul lor și la lacrimi. Apollo Grigoriev, care a scris poezia "Oh, vorbește măcar că ești cu mine / prietena cu șir de șir!", Care de atunci a devenit înrădăcinată în cultura cântecului, are o slăbiciune deosebită pentru melodiile țigănești. Acum, acest cântec cu același refren "Oh, o dată, din nou, de multe ori", în a cărui singură repertoriu nu este prezent. De fapt, variația pe temele țigănești sa dovedit a fi mai puternică decât cântecele originale ale țiganilor.
Și totuși - despre "Ochii". Ca și poemul lui Grigoriev, acest text a suferit modificări ale performanței vocale. Fiecare interpret, cel puțin puțin câte puțin, dar a introdus un "gag" - începând cu stăpânul cântecului rus al secolului al XX-lea Fyodor Ivanovich Chaliapin. Nu este surprinzător faptul că autorul textului a intrat în umbre sau, mai degrabă, a spus că numai prima stâncă a rămas de la autorul său. El a fost poetul ucrainean Yevgeny Grebinka (Krebenka), un prieten al mult mai faimosului Kobzar, Taras Shevchenko.
Povestea creației poemului este banală și dramatică în același timp: Grebinka sa îndrăgostit fără memoria unei fete pe nume Maria, a scris capodopera peste noapte, un an mai târziu a mărturisit subiectul pasiunii sale în pasiune, iar după patru ani a murit, avându- fericirea familiei ... Este, de asemenea, curios faptul că compozitorul francez Florian Herman, care a uitat acum, sa adaptat mai târziu la această poveste de dragoste, melodia unui marș militar - aceleași cu care francezii au invadat Rusia în 1812.
Ce este Kolchak ...
Printre cele mai bune romantismuri din toate timpurile și Rusia în felul său este unică și romantismul "Burn, Burn, My Star". Una dintre cele mai sentimentale legende îl atribuie autorului amiralului Kolchak. Cu această dragoste pe buze, spun ei, Kolchak și a murit. Aceasta este doar discrepanța: anul nașterii lui Kolchak - 1874 de minute. O poezie, care a devenit o poveste de dragoste, a fost scrisă în 1846-1847. A fost programată până la cea de-a 700-a aniversare a Moscovei, foarte sărbătorită atunci.
Și steaua menționată în text nu este deloc simbolică: astronomul Le Verrier a descoperit planeta Neptun în acel moment și a fost în curând capabil să o vadă printr-un telescop. Viitorul avocat, apoi student la Universitatea din Moscova, Vladimir Chuevsky, a scris poezii, compozitorul Peter Bulakhov - muzică.
Dar interpretat doar de cantaretul Vladimir Sabinin, melodia "a mers" și a devenit incredibil de populară. Apoi, dintr-un motiv oarecare, noile autorități au considerat romantismul "Garda Albă", și chiar câțiva cântăreți ca S. Lemeshev și I. Kozlovski trebuiau să o interpreteze aproape ilegal. El a revenit triumfător în patria sa numai după ce a sunat în adaptarea filmului american "Război și pace" în 1957.
Imediat - în doamne!
Poate că controversatul va fi considerat un cântec de romantism Besame mucho, dar este de asemenea inutil să negeți că cele mai bune romane din toate timpurile vor pierde fără prezența ei în această cea mai bogată congregație. Autorul textului și al muzicii, Consuelo Velasquez, avea doar 16 ani când, în 1941, a fost inspirată de aria din opera "Goyescas" a compozitorului spaniol Enrique Granados. Tânărul mexican a fost foarte talentat din punct de vedere muzical prin natură. Acest lucru este evidențiat de faptul că la vârsta de 15 ani a început să predea cursul de pian. Deci, este o minune apariția capodoperei și faptul că deja trei ani mai târziu cântecul a câștigat într-una din graficele din New York. Apropo, prima melodie mexicană.
De atunci, mai mult de șaizeci de ani au trecut. Din păcate, în 2005, Consuelo Velasquez nu a devenit ... Și cântecul este în viață. Puțini oameni știu că drumul Liverpool Patru - grupul englez "The Beatles" - a început, de asemenea, cu această melodie. Iar Placido Domingo îl include în mod invariabil în programele de interpretări solo.
Lasă Un Comentariu